Chambord - o simfonie pietrificată a geniului uman

Chambord este cel mai mare castel din Valea Loirei şi totodată imaginea canonică a Renaşterii franceze. Dar când vine vorba de Chambord, una este să răsfoiesti ghiduri de călătorii şi arhitectură recitând vorbe de laudă; însă cu totul alta este să fii în faţa intrării de onoare a palatului şi să-l priveşti aşa cum e în realitate: magnific şi impozant.

Eu am văzut Chambord-ul într-o zi însorită de primăvară, când fiind sărbătoare şi zi liberă în Franţa, era suprasaturat de vizitatori. Napoleon spunea odată că Domul din Milano este muzică împietrită, ei bine, credeţi-mă Chambord trebuie să fie şi el o simfonie sculptată în piatră. Ctitorie a monarhului Francois I, castelul îşi păstrează enigma făuririi sale. Se crede ca ar fi fost proiectat de Domenico da Cortona şi Philibert Delorme. Există suspiciuni însă, cum că însuşi marele Leonardo Da Vinci, adus lacurtea regelui Francois I, ar fi contribuit la realizarea castelului.

Ar fi superfluu de descris prima mea senzaţie când am urcat pe acoperişul castelului şi am privit în zare cum şerpuia Loire ca o panglică albastră de-a lungul câmpiilor verzi, în timp ce pădurile domeniului, proaspăt înverzite, fremătau de nelinişte sub vântul primăvăratic.

Stăteam înconjurată de zeci de turişti, aflaţi sub posesia aceleiaşi vrăji ca şi mine. Cred că, în acea clipă, solemn şi tăcut am căzut cu toţii de acord, indiferent de locul de baştină sau formaţiune, că dincolo de desuetudinea şi răutatea umană, avem în noi capacitatea de a crea lucruri cu adevărat măreţe. Chambord, în măreţia sa, este o dovada tăcută şi inexorabilă a geniului uman.