Pomi, leaganul copilariei mele

Localitate aflată în N-V țării, POMI, sat românesc din județul Satu Mare, făcând parte organic din Transilvania, împărtășește nu numai bucuriile ci și lacrimile și tristețea vieții într-o istorie îndelungată de peste 600 de ani.

Prima atestare documentară a localității s-a făcut în 1407 sub denumirea de Remethe, apoi Remethmezem (în traducere Câmpul Călugărilor), ca din 1828 să se revină la denumirea de Pomi. Râul Somes si Câmpia Someșului sunt două elemente care și-au pus amprenta asupra comunei și a locuitorilor ei.

Localnicii în exclusivitate români, necunoscând limba maghiară au folosit doar această denumire. Aici unde Someșul coboară dintre dealuri si aruncă sub Dâmbul Obrejinii pământ roditor, lucrat ușor, se află la sfârșitul mileniului 1, comunitatea satului ce se va numi Pomi, comunitate alcătuită la început din 16 familii (1566).

În secolul XVII s-a construit castelul lui Tholdy în centrul satului, castel pe care îl va moșteni mai târziu familia Ujfalassy. Ani mulți apoi acest castel renovat a fost o oaza de lumină și căldura pentru mulți copii fără părinți. Aici se mai afla ți azi rămășițele unui parc: “parcul castelului” pe aleile căruia poți vedea plante și arbori deosebiți cum ar fi cameliile, sau un copac în a cărui trunchi ar încăpea 10 oameni.       

Prezența toponimiei la Pomi, demonstrează vechimea așezării : Ostru (insulă) locul cel mai vechi al satului, Dâmbul Obrejinii, Hosteaza, Cearda, Podbarie, Ilbuta. Numele locuitorilor nu sunt deosebite față de cele din restul Transilvaniei, unele având totuși un specific al lor, legat de istoria așezării : Barbul, Moldovan, Oșan, Gheorghișor, Cozma, Ștef, Ionel, Năstăi, Pașca.

Astăzi comuna Pomi, are arondate satele Borlești, Aciua, Bicău, are 990 numere de case cu o populație de 2363 de suflete.

Există la Pomi deja din perioada interbelică o bogată tradiție culturală care va fi continuată până în zilele noastre. Pornind de pe Someș, pomnenii s-au risipit in toată țara, azi și peste hotare, ducând cu ei dorul si dragostea ce au lăsat în urmă cât și setea de cunoaștere, dorința de a-și depăși înaintașii, fiind chemați de idealuri mărețe.

Numeroase personalități culturale de prim rang, ce alcătuiesc o galerie de mare clasa au vazut lumina zilei la Pomi, altele venind de pe meleaguri și stabilindu-se aici, au devenit valori naționale si chiar mai mult :

• Academicianul Gabriel Strempel, director general al Bibliotecii Academiei Române ;
• Academician Maria Magdalena Zaharia ;
• Profesor Univ. Dr. Ninuca Maria Oșanu Pop ;
• Prof. Univ. Dr. Virgil Oșan ;
• Prof. Univ. Dr. Ing. Ioan Vida Simiti ;
• Dr. Oros Gheorghe ;
• Prof. Dr. Diplomat Simona Mirela Miculescu ;

sunt numai câteva nume din mulțimea celor ce sunt mândria satului.

Avem cadre didactice foarte cunoscute: prof. Gheorghe Cosma cel care a scos cea mai recentă și mai valoroasă monografie a satului cu ocazia aniversării a 600 de ani de existență, ingineri si subingineri, medici recunoscuți, economiști de vază, juriști deosebiți, cadre militare, preoți din diferite generații.

Sub dealuri și câmpii, strămoșii noștri, își dorm adânc și greu somnul de veci. Păstrăm în suflet căldura durutelor istorii făurite de ei și încercăm să răspundem și noi cei de azi viitorului.

« Într-o toamnă când crapă

Coaja de pe nucă

Mi-a venit un dor, așa,

Dor nebun de ducă. »

Fie ca aceste versuri ale unui vechi cântec care se potrivesc ca o manușă pentru toți pomnenii, să fie un testament peste timp pentru cei ce se simt legați într-un fel sau altul de sat si se adună de 8 septembrie în fiecare an pentru a fi impreună cu ocazia hramului bisericii, cea mai mare sărbătoare a satului Pomi.

Cu fiecare revenire iau aici energie, vigoare si prospețime ca de la o fântână vrăjita a satului care le-a fost leagăn din frageda pruncie.